Scurt Istoric

Cunoscut în vechime cu denumirea de Rediu-Dămăcușeni, de la stolnicul Dămăcuș al Măritului domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt care deținea pământ prin aceste locuri, sau Rediu-Scânteii sau simplu Rediu, situat pe Drumul Crăiesc sau Împărătesc și mai apoi pe Drumul Poștei, actualul sat Rediu din comuna Scânteia, județul Iași își delimitează vatra satului în urma reformelor agrare din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și ale Regelui Ferdinant.

Deși domeniile Casei Regale și ale Racovițeștilor s-au menținut pe terenurile fertile de deasupra satului Rediu până la reformele agrare din 1945 și 1949, satul fiind o așezare restrânsă, cu un număr mic de locuitori, nu  a avut posibilitatea, în acele timpuri, să-și ridice o biserică proprie, credincioșii mergând la slujbele religioase din satele apropiate: Scânteia, Bodești, Sasova.

Până înainte de al doilea Război Mondial, cimitirul satului a fost comun cu al satului Bodești pe dealul numit Coada Pragilei, pe locul unui cimitir străvechi. În anul 1935 redenii și-au delimitat propriul cimitir în marginea satului dinspre miazăzi, pe islazul comunal unde au ridicat pe patru furci de stejar și o clopotniță.

Construcția Bisericii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului din satul Rediu a început în anul 1992 la cererea locuitorilor satului și prin strădania părintelui Vasile Mihăilă parohul Bisericii Scânteia și a familiei Gheorghe și Elena Aneculăesei.

La 6 august 1992 părintele Vasile Mihăilă, săvârșește slujba de sfințire a locului de construire a bisericii ce se va ridica în perioada anilor 1992 - 1993. Biserica din piatră tencuită în praf de piatră, a fost construită după proiectul părintelui Vasile Mihăilă și a avut formă de navă. Dintre ctitorii bisericii amintim pe Aneculăesei Gheorghe și Elena cu fiii, Atasiei Alexandru, Constantinel Dumitru si Elena, Coșuțu Vasile și Maria, Adascăliței Constantin și Iosefina, Donea Gheorghe, Răileanu Mihai.

Inițial biserica a purtat denumirea de Biserica Ortodoxă Scânteia Filiala Rediu, fiind filie a Parohiei Scînteia. Odată cu construirea bisericii satului, din 1993 în curtea acesteia s-a delimitat noul cimitir unde s-a construit pe patru stâlpi de fier și o nouă clopotniță.

Pe 17 iulie 1994 biserica este sfințită de către Preasfințitul Calinic Botoșăneanu.

La data de din 17 iunie 2002 prin Decizia mitropolitană nr. 407, prin care toate filiile din Arhiepiscopia Iaşilor au devenit parohii,  Biserica Ortodoxă Scînteia Filiala Rediu devine parohie de sine stătătoare cu denumirea de Parohia Rediu având hramul Acoperământul Maicii Domnului dar continuând să fie suplinită de părintele Vasile Mihăilă.

Pe 22 iulie 2005 biserica a fost incendiată de către Donea Gheorghe, un rătăcit de la dreapta credință, din biserică rămânând doar zidurile. Cu multă osteneală au fost reluate lucrările de construire prin strădania epitropului Gheorghe Aneculăesei, a familiei sale, dar şi prin osârdia enoriaşilor parohiei şi a credincioşilor din împrejurimi. În perioada septembrie 2005 - august 2008 s-a ridicat pe vechile ziduri noua biserica de piatra, izolată cu poliester, tencuită în praf de piatră, dându-i-se formă de cruce. Catapetesma din lemn a fost sculptată de Constantin Bălțătescu din Humelești Neamț și pictată de Maica Muscalu Ambrozia de la Mănăstirea ”Sfânta Treime” din Călărași.

În perioada mai 2008 - septembrie 2011, Drânceanu Sabin și Gabriela au pictat în frescă biserica. Biserica e împrejmuită cu gard de lemn, cu fundație de beton.

Pe 18 august 2013 IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a resfințit biserica dându-i  și al doilea hram, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - purtătorul de biruință.

Casa socială a parohiei este din lemn și a fost construită în perioadă 2005 - 2011 prin prelucrarea pangarului de lemn donat de Mănăstirea Hadâmbu în 2005.

Preoții slujitori și ostenitori ai Bisericii din Rediu au fost pr. Vasile Mihăilă (1993 - 2007), pr. Bogdan Sârbu (2007-2008), pr. Marius Crețu (2008-2009, 2011-2013), pr. Nicolae Tabarcea (2009-2011), pr. Ioan Puiu (2013-prezent.)